Șervețele umede ca visele

Ăștia și-au pierdut mințile dar înapoi nu le-au mai găsit. Încercați la "Lost & Found", cine știe ? Poate aveți mai mult noroc decât un jucător la lotto născut într-o vineri 13, sub o scară, cu o pisică neagră ca spectator. Nu sunt superstițios. Nu sunt stițios, apoi să mai fiu și super.

Sau încercați la poliție. O să vă întrebe ăla : "Unde erați când v-ați pierdut mintea ? ". Și tu ce-o să-i răspunzi ? "Păi, să vedeți. Eram în Drăgostit !". Asta nu se găsește pe nicio hartă. Poate doar pe harta "Prima săptămână". Sau depinde de harta fiecăruia. Geografii ăștia, domnule.

Îmi pare rău (da)că te-am insultat. O s-o fac din nou.

Sentimentalist. Senti-Gog. Cristian trebuia să aibă numele de familie Ortodox.

Sunt un om cumsecade. Cum se cade ? Tot timpul când aud asta, mi se pare că trebuie să mai adauge ceva. Cum se cade de unde ? De pe casă, din picioare ?

De pe pod, ca un sinucigaș fără experiență de viață care la prima depresie începe să-i placă ce a pus în evidența Newton? Și de ce "cumsecade" e de bine dar "decadent" e de nașpa?

Salut, eu sunt un om care face fapte bune. Încântat de conștiință.

Te-ai gândit vreodată la viața unui gropar? Ăsta primește bani pentru ce făceam eu pe gratis în fața blocului la 5 ani. Fără lopată. Cu un băț și-o piatră. De anul nou, lumea-i spune : "La mulți ani, prosperitate !" . Cu alte cuvinte : "La mulți ani și multă moarte !"

Toate astea n-au nicio legătură ca un agricultor falimentar care trage la plug ca o priză în engleză. Dar merg mână-n mână ca niște siamezi.

Sau ca Eminescu și cu Snitzel. Vienez, că doar acolo și-a făcut studiile.

Sau grecii ăia, vai de capul lor. Noroc de noi că le mai stimulăm economia prin absenteism școlar.

Am idei care pe unii i-ar cutremura. Richter, ia treci bă, tu la scara ta !

Killing All The Y's

Killing All The Y's

I remember the time, you stopped me in my tracks
And I actually stopped writing my tracks
When everybody I knew showed me their backs
That's when I learned some frightening facts
Life is a bag of bricks you have to deal with
And most of the time, you are alone in this
Cause your brother, he has to deal his,
God, don't let it bring him to his knees, please!
So anyway, back to you, and our little game
I'm the John Doe who takes the whole blame
For all the inconvenience and for being mistaken
For all the false hopes and for all the risks taken
I guess this is a little bit like a confession
Only difference is I ask and answer all the questions
Did I really want you? Or did I want the looks?
I thought I read you right, you must have changed the books
And then it went like : you talked or I talked, and we argued again
But even if I won a fight, I knew there was nothing to gain
And sometimes I like to think I'm passed that
Only moments later, I find myself I bounce back
Like throwing a tennis ball against the wall
But ain't nobody catching me before I fall
So I thought : "Stay out of it, that should be a piece of cake"
But it's not ignoring if you still check the Facebook updates
You know what I say? If you can't beat them, resist them
This ain't no love song but it had to get out of my system
It's not about the "No", that I got by
If you remember correctly, I didn't ask why
Now I don't know if I should say "Bye"
Or when I see you in the street, smile and say "Hi !"
I don't want to fight, you see it in my eyes
I wanna find my peace, maybe my Nobel prize
Stop my fingers from pressing send, who
Told you that bad things don't come to an end too ?

Titlu în construcţie 19 - Final

Titlu în construcţie 18

Nu călca în căcat prostule ! Nu-ți aduce noroc. Treci peste el. Gândește-te la asta ca la o superstiție. De fiecare dată când pășești peste un căcat, vei ajunge să depășești un mare rahat în viața ta. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. Mă mut în Africa.

Gotye- Somebody That I Used To Know (feat. Kimbra)

Așa am ajuns. Să nu mă mai reprezint nici pe mine. Sunt omul pe care-l cunoșteam odată. Deși mă întreb dacă a fost vreodată cazul de "cunoaștere". Știu cum mă numesc, știu ce-mi place și ce nu-mi place, știu multe despre mine, dar asta nu înseamnă că mă cunosc. Multe cărți de psihologie tratează subiectul "auto cunoașterii". Nu frate! "Auto cunoaștere" înseamnă că te pricepi la mașini, ok?

Am nevoie de noi experiențe care să-mi împrospăteze memoria și conștiința. Am nevoie de portocalele imaginației din care să extrag fresh-ul creativ. Am nevoie să-mi îmbunătățesc calitățile de așa-zis scriitor și capacitățile analitice și nu pentru matematică, alea nu-mi folosesc la nimic. Am nevoie de răbdare.

Prin Titlu în construcție, la început, am vrut să creez ceva interesant. Apoi, îmi analizam singur scrierile și începeam să mă "cunosc". Apoi am început să iau idei din afară și să mi le aplic în cazul meu. Am început să fur inspirație. După aceea, parcă m-am transformat într-unul care spunea doar adevăruri generale. Și nu-mi place asta, de-aia vreau să iau o pauză pe termen nedeterminat.

Mai bine las final deschis. Nu vreau să mă las de scris. Atunci când voi face asta, înseamnă că ei vor fi câștigat. Care ei ? Sunt paranoic. Poate de-aia-mi place Paranoia13, zic.

Titlu în construcție se încheie azi, 5 ianuarie 2012, la partea a 19-a a seriei. Nici măcar n-am putut să ajung până la 20, un număr fix. Dacă ajungeam până la 28, era număr perfect. Rămâne așa și titlul, ca o lucrare neterminată, nefinită, infinită, precum coloana lui Brâncuși. Nu caută substanță aici. Dacă asta vrei, fă-te chimist. Citește totul așa cum e, dar interpretează cum vrei tu.

Regele Cancer

Am uitat să pun, am uitat să spun
Cu zgomot de tun și miros de fum
Tot ce-am avut mai bun am strâns odată-n pumn.

Scursuri printre degete,scrisoare cu sângele pecete
Timpule, trece-te! Fac deșerturi să secete,
Culori să se-amestece,
Un rege c-un rece palat de cleștar
Avea ca sceptru un buzdugan.

Și dată uitării, durata plecării
Coincide cu plata iertării.

Refuz
Să acuz într-un mediu difuz
Ca un autobuz. Nu.
Aștept ploaia ca Guz.

Condu-mă la mine
Nu la mină, la mine.
Vreau să îmi amintesc cum sunt
Când dețin adevărul absolut
Crud.

Un măr cu fructe căprui,
Dulci amărui.
Poetule, ce-ai vrut să spui?

El e de vină, e un bezmetic
Ce nu-l omoară îl face nemernic.

Inima lui e o masă.
Canceroasă.


( Poezie scrisa cu dedicatie pentru Iulia H. )

Kapa & Tezeu - Cu Orice Cost

Text/Voce : Kapa & Tezeu
Instrumental : beatg33kz (of ShadowVille)
Artwork : http://psycho-fish.deviantart.com
Mix/Master : Tezeu
Skits : Filantropica

2011 © Apocaliptic Studio

Kapa & Tezeu - Cu orice cost by KapaApocaliptic

Titlu în construcţie 18

Titlu în construcţie 17

Coincidenţă ? Nu există.

Eu sunt cu mult înaintea voastră. Eu sunt la alt nivel. Voi sunteţi nişte roboţi. Eu sunt un Transformer optimizat de prima mână. Voi sunteţi un sistem audio de mii de waţi. Eu sunt un gramofon cu disc. Ştiu că e mai vechi şi nu e considerat la alt nivel, dar fără mine voi n-aţi fi existat. Şi in plus, nimic nu sună mai bine decât un gramofon într-o sală de concert.

Voi ascultaţi muzică să vă cutremure la exterior, din surse externe. Eu am deja muzica în sânge şi îmi cutremură sufletul până provoacă un tsunami de energie pozitivă, care îmi inundă întreaga fiinţă ca în 2004.

Eu beau ca să scap de condiţia umană, cum m-a învăţat Baudelaire. Voi beţi ca să vă scoateţi la suprafaţă latura voastră animalică. Eu sunt cel care vă controlează, vă manipulează. Voi nu puteţi să vă controlaţi nici măcar propriile acţiuni.

Cum să te iert, Iudo? Spune-mi cum să-ţi vorbesc după câte mi-ai facut? N-ai dat nici măcar 2 bani pe mine, darămite 30. Ăştia-s din oţel, nu argint. Nu meriţi sărutarea cu care mai apoi să mă trădezi. Întelege că eu nu sunt ca Mesia al tău.

Eu n-o să întorc si celălalt obraz pentru că o să-l săruţi şi pe acela şi o să mă trădezi din nou. Eu sunt un zeu cu orgoliu, Iudo. Şi ce e cel mai rău este faptul că tu nu o să simţi nici măcar un pic de remuşcare. Nu-ţi cer să te sinucizi. Sunt un zeu orgolios cu inimă bună. Cam rar vezi. Intră în casă, Iudo. Bate vântul.

Trec prin ploaia frunzelor de regret. Ale altor oameni. Eu nu regret nimic. Frâng inimi de duzină.

Titlu în construcţie 19 - Final

Titlu în construcţie 17

Titlu în construcţie 16

Închide ochii strâns și caută în întunericul lor. Ce vezi acolo? Rămășițe de lumină. Hai. Ești invitatul meu. Observă toate detaliile. Nu vei putea. Îți este frică să stai acolo. În locul ăla s-au văzut multe. Nu vrei să-ți observi sufletul. Când erai copil, îți era frică de întuneric. Acum îl îmbrățișezi cu mâini de medic.

O săptămână de comă. Habar n-ai cum e să fii obligat să-ți privești sufletul. Și să vezi că n-a mai rămas mult din el. Ca un pachet de țigări între șomeri. E opac sufletul. Dar chiar și translucid să fi fost, nu refracta lumina. Nu mai are sursă.

Trezește-te! Nu-ți place ce vezi. Păi atunci, unde vrei să stai, domnule? Într-un apartament ceva mai mare decât salonul ăsta, cu culori vii și lumină minimalistă, unde parfumul seducător de cafea te face să mai ceri zeilor una la fel de aromată. Unde destine se întâlnesc și se despart, unde altele noi sunt construite pe ritm de unde, unde sentimente macină cafeaua pentru încă o cană de realism.

Am fost o săptămână "plecat". Mesaje, telefoane,urări de bine, vizite. Băăă! E foarte bine că va interesez. Mă faceți să mă simt (să mă simt, nu să și fiu) iubit și apreciat. În momente în care eu nu pot să simt. E bine și asta. Dar nu vă interesați de mine doar când mai am puțin și mor, băă! După ce am ieșit din comă, centrul atenției pentru o zi. După, parcă sunt disprețuit că n-am stat mai mult în starea aia.

Bă, îmi pare rău că n-am putut să mor pentru voi. Dar voi aveți deja un Mesia, eu nu pot să-l plagiez. Să-i fur fanii pe care el îi are datorită faptului că a înțeles filosofia cu moartea și aprecierea și a aplicat-o înaintea mea. Și la urma urmei, să mori pentru o planetă întreagă? E prea mainstream.

De asta scriu eu băi copii. Să fiu apreciat fără să fiu mort. E, ce-i drept, un deziderat. Vreau să las în urmă mai mult decât un alt nume pe hârtii. Dacă nu ies în evidență cu ceva inovativ, măcar să-i fac un rău îndeajuns de mare Terrei, încât să nu mă poată trece cu vederea, ca o ruptură de unghie. Asta vreau! Vreau să fiu unghia ruptă a planetei.

Știți voi milioanele de oameni care mor de foame și boli de tot râsul, dar pe care nu le pot trata pentru că nu au ampicilină? Vreau ca atunci când mor, lumii să-i pese mai mult de mine decât de ăia.